Cuprins

1. Ce sunt tulburarile neurocognitive?
2. Care sunt simptomele tulburarilor neurocognitive?
3. Ce cauzeaza tulburari neurocognitive?
4. Care sunt factorii de risc pentru tulburarile neurocognitive?
5. Cum sunt diagnosticate tulburarile neurocognitive?
6. Cum sunt tratate tulburarile neurocognitice?

---

Pana de curand, se considera ca imbatranirea creierului incepe de la 60 de ani. Exista studii, insa, care reduc considerabil acest prag pana la 45 de ani. In plus, s-a constatat ca femeile sunt mai predispuse la imbatranirea prematura a creierului decat barbatii. Potrivit specialistilor imbatranirea organismului tine de modul in care imbatraneste creierul si din acest motiv este important sa cunoastem cauzele imbatranirii cerebrale premature.

 

Ce sunt tulburarile neurocognitive?

Mergi la cuprins

Tulburarile neurocognitive sunt un grup de afectiuni care duc adesea la afectarea functiei mentale. Sindromul creierului organic a fost folosit pentru a descrie aceste conditii, dar tulburarile neurocognitive sunt acum termenul cel mai frecvent utilizat. Tulburarile neurocognitive apar cel mai frecvent la adultii mai in varsta, dar pot afecta si persoanele mai tinere. Functia mentala redusa poate include:

 

• probleme cu memoria
• modificari ale comportamentului
• dificultate in intelegerea limbajului
• probleme cu activitatile zilnice

Aceste simptome pot fi cauzate de o afectiune neurodegenerativa, cum ar fi boala Alzheimer sau dementa. Bolile neurodegenerative determina creierul si nervii sa se deterioreze in timp, ducand la o pierdere treptata a functiei neurologice. Tulburarile neurocognitive se pot dezvolta, de asemenea, ca urmare a traumei cerebrale sau a abuzului unor substante.

Boala Alzheimer si boala Parkinson, au un puternic impact asupra functiilor cognitive- Daca ne referim la simptomele cognitive in boala Alzheimer, acestea se caracterizeaza printr-un debut gradat. In acest context cele mai frecvente sunt tulburarile de memorie care se pot defini prin incapacitatea bolnavului de a retine informatiile noi sau date despre evenimente recente, chiar daca pastreaza amintiri dintr-un timp indepartat si chiar din copilarie. In timp, evolutia clinica a bolnavului se indreapta spre un tablou dezintegrativ de tip dementa.

Pe de alta parte, si Boala Parkinson (BP) consta intr-o afectare complexa a functiilor motorii si non-motorii ale creierului, implicand atat mecanisme dopaminergice, cat si nondopaminergice. Durerea precum si alte simptome senzitive sunt prezente la 40-50% dintre pacienti, acestea fiind descrise ca senzatii de amorteala, furnicaturi, arsura,caldura, raceala, durere, iar disfunctia olfactiva, ca si semn timpuriu in BP, afecteaza aproximativ 90% din pacienti.
Perspectiva pe termen lung a persoanelor cu tulburari neurocognitive depinde de cauza. Atunci cand o boala neurodegenerativa provoaca tulburarea neurocognitiva, afectiunea se inrautateste adesea in timp. In alte cazuri, functia mentala scazuta nu poate fi decat temporara, astfel incat oamenii se pot astepta la o recuperare completa.
 

Care sunt simptomele tulburarilor neurocognitive?

Mergi la cuprins

Simptomele tulburarilor neurocognitive pot varia in functie de cauza. Cand afectiunea survine ca urmare a unei boli neurodegenerative, oamenii pot sa experimenteze:

 

• pierderea memoriei
• confuzie
• anxietate

Alte simptome care pot aparea la persoanele cu afectiuni neurocognitive includ:

• dureri de cap, in special la cei cu o vatamare corporala sau traumatica a creierului
• incapacitatea de a se concentra -
• pierderea memoriei pe termen scurt
• dificultati in indeplinirea sarcinilor de rutina, cum ar fi condusul
• dificultate la mers si echilibru
• modificari ale vederii

 

Ce cauzeaza tulburari neurocognitive?

Mergi la cuprins

Cea mai comuna cauza a tulburarilor neurocognitive este o boala neurodegenerativa. Bolile neurodegenerative care pot duce la aparitia tulburarilor neurocognitive includ:

 

1. Boala Alzheimer
2. Boala Parkinson
3. Boala lui Huntington
4. dementa
5. boala prionica
6. scleroza multipla

La persoanele sub varsta de 60 de ani, cu toate acestea, tulburarile neurocognitive sunt mai susceptibile de a aparea dupa o leziune sau o infectie. Cauzele  nondegenerative care pot determina tulburari neurocognitive includ:

• o comotie
• leziuni traumatice ale creierului care provoaca sangerari in creier sau in spatiul din jurul creierului
• cheaguri de sange
• meningita
• encefalita
• septicemie
• consumul de droguri sau alcool

 

Care sunt factorii de risc pentru tulburarile neurocognitive?

Mergi la cuprins

Riscul de a dezvolta tulburari neurocognitive depinde partial de stilul vostru de viata si obiceiurile zilnice. Lucrul intr-un mediu cu expunere la metale grele poate creste considerabil riscul de tulburari neurocognitive. Metalele grele, cum ar fi plumbul si mercurul, pot deteriora sistemul nervos in timp. Aceasta inseamna ca expunerea frecventa la aceste metale va pune intr-un risc crescut de scadere a functiei mentale.

De asemenea, este probabil sa dezvoltati tulburari neurocognitive daca:

 

1. aveti peste 60 de ani
2. suferiti de afectiuni cardiovasculara
3. aveti diabet
4. abuzati de alcool sau droguri
5. participati la sporturi cu un risc ridicat de traume la nivelul capului, cum ar fi fotbalul si rugby-ul

 

Cum sunt diagnosticate tulburarile neurocognitive?

Mergi la cuprins

Tulburarile neurocognitive nu sunt cauzate de o tulburare mentala. Cu toate acestea, multe dintre simptomele tulburarilor neurocognitive sunt similare cu cele ale anumitor tulburari psihice, incluzand schizofrenia, depresia si psihoza. Pentru a asigura un diagnostic precis, medicii vor efectua diverse teste de diagnostic care pot diferentia simptomele tulburarilor neurocognitive de cele ale unei tulburari psihice. Aceste teste includ adesea:

 

• scanarea  craniana: Acest test utilizeaza o serie de imagini cu raze X pentru a crea imagini ale craniului, creierului, sinusurilor. Acesta poate fi folosit pentru a examina tesuturile moi din creier.
• scanare RMN: Acest test de imagistica utilizeaza magneti puternici si unde radio pentru a produce imagini detaliate ale creierului. Aceste imagini pot prezenta semne de leziuni ale creierului.
• tomografia- foloseste un colorant special care contine urmaritori radioactivi.
• electroencefalograma - masoara activitatea electrica in creier. Acest test poate ajuta la detectarea oricaror probleme asociate cu aceasta activitate.

 

Cum sunt tratate tulburarile neurocognitice?

Mergi la cuprins

Tratamentul tulburarilor neurocognitive variaza in functie de cauza de baza. Anumite situatii pot necesita doar odihna si medicatie. Bolile neurodegenerative pot necesita diferite tipuri de terapie.
Cum sunt tratate tulburarile neurocognitice?
Tratamentul tulburarilor neurocognitive variaza in functie de cauza de baza. Anumite conditii pot necesita doar odihna si medicatie. Bolile neurodegenerative pot necesita diferite tipuri de terapie.

Tratamentele pentru tulburari neurocognitive pot include:

 

• odihna- pentru a oferi timp de ranire pentru a se vindeca
• medicamente pentru a calma durerile de cap
• antibiotice pentru a elimina infectiile ramase care afecteaza creierul, cum ar fi meningita
• interventii chirurgicale pentru a repara orice leziuni cerebrale severe
• terapie ocupationala pentru a ajuta la redezvoltarea deprinderilor de zi cu zi
• terapia fizica pentru a imbunatati puterea, coordonarea, echilibrul si flexibilitatea

Care este perspectiva pe termen lung pentru persoanele cu tulburari neurocognitive?
Perspectiva pe termen lung a persoanelor cu tulburari neurocognitive depinde de tipul tulburarilor neurocognitive. Tulburarile neurocognitive, cum ar fi dementa sau Alzheimer, prezinta o perspectiva provocatoare. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu exista nici un remediu, iar functia mentala se inrautateste constant in timp. Cu toate acestea, perspectivele pentru persoanele cu tulburari neurocognitive, cum ar fi o comotie sau o infectie, sunt, in general, bune, deoarece acestea sunt conditii temporare si curabile.
Prevalenta dementei este in crestere. In tarile dezvoltate, variaza intre 5%-10% in segmentul de varsta 70-80 de ani, ajungand la 25% la persoanele de peste 80 de ani. Depistarea si interventia medicamentoasa precoce este cruciala pentru evolutia bolii.